scânteioară - explicat in DEX

scânteioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre

scânteioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] — Scânteie + suf. -ioară.