scândurice(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCÂNDURÍCE,scândurici, s. f. Scândurea. – Scândură + suf. -ice.
scândurice(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scânduríce (rar) s. f., g.-d. art. scândurícii; pl. scânduríci
scândurice(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCÂNDURÍCE,scândurici, s. f. (Rar) Scândurea. — Scândură + suf. -ice.