scâlcietură - explicat in DEX

scâlcietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.

scâlcietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scâlcietúră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri

scâlcietură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] — Scâlcia + suf. -ătură.