scâlcia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma.
2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [
Pr.:
-ci-a] –
Et. nec.scâlcia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scâlciá (a ~) (-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
scâlciáză, 1
pl. scâlciém (-ci-em); conj. prez. 3
să scâlciéze; ger. scâlciínd (-ci-ind)scâlcia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma.
2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [
Pr.: -
ci-a] —
Et. nec.