savantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAVANTLẤC, savantlâcuri, s. n. (
Fam.) Erudiție; (
depr.) pedanterie, prețiozitate. –
Savant +
suf. -lâc.savantlâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)savantlâc, savantlâcuri s. n. 1. erudiție
2. (peior.) pedanterie, prețiozitate
savantlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!savantlấc (
fam.)
(-van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini)
pl. savantlấcurisavantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAVANTLẤC, (
2)
savantlâcuri, s. n. 1. (
Fam.) Erudiție; (
depr.) pedanterie, prețiozitate.
2. Preocupare științifică. —
Savant +
suf. -
lâc.