savant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit.
2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau,
p. ext., artă, pricepere, măiestrie.
Lucrare savantă. – Din
fr. savant.savant (Dicționar de neologisme, 1986)SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. //
s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr.
savant <
savoir – a ști].
savant (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAVÁNT, -Ă I.
adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamneii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr.
savant)
savant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit.
Fr. savant. –
Der. savantlîc, s. n. (erudiție).
savant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)savánt adj. m.,
s. m.,
pl. savánți; adj. f.,
s. f. savántă, pl. savántesavant (Dicționaru limbii românești, 1939)* savánt, -ă s. (fr.
savant, Știutor, un vechĭ part. prezent d,
savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință:
savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit:
un profesor savant. Făcut de un savant:
operă savantă. Compus din savanțĭ:
societate savantă.savant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)savant a.
1. care știe multe (istorie, limbi, științe);
2. în care e știință sau erudițiune:
operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință.
savant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit.
2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau,
p. ext., artă, pricepere, măiestrie.
Lucrare savantă. — Din
fr. savant.