saurian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAURIÁN, saurieni, s. m. (La
pl.) Ordin de reptile cu pielea acoperită de solzi cornoși și cu coada de obicei lungă, care cuprinde șopârlele și cameleonii; (și la
sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [
Pr.:
sa-u-ri-an] – Din
fr. saurien.saurian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saurián (sa-u-ri-an) s. m.,
pl. sauriéni (-ri-eni)saurian (Dicționaru limbii românești, 1939)* saurián, -ă adj. pl.
ieni, iene (vgr.
saúra și
saúros, șopîrlă).
Zool. Din neamu sopîrleĭ (adică cu trupu lung, cu coada lungă și cu patru picĭoare). S.n. (subînț.
animal). Reptil din neamu șopîrleĭ (ca
gușteru, cameleonu, iguana ș.a.). V.
idrosaurian, reptil.saurian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAURIÁN, saurieni, s. m. (La
pl.) Ordin de reptile cu pielea acoperită de solzi cornoși și cu coada de obicei lungă, care cuprinde șopârlele și cameleonii; (și la
sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [
Pr.:
sa-u-ri-an] — Din
fr. saurien.