saulă - explicat in DEX

saulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÁULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

saulă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sáulă, sáule, s.f. 1. (înv.) măciucă. 2. (pop.) parâmă subțire folosită la bordul unei nave, pentru ridicarea pavilionului.

saulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÁULĂ s. f. parâmă subțire care servește pentru a manevra velele sau pavilioanele și pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave. (după it. sagola)

saulă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saúlă (-le), s. f. – Parîmă, coardă. Origine necunoscută; termen marinăresc.

saulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sáulă (sa-u-) s. f., g.-d. art. sáulei; pl. sáule

saulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
saúlă f., pl. e. Mar. Frînghie supțire (de ex., cea cu care se ridică un pavilion): Barba Spiru, după ce-șĭ trecu supt un genunchĭ saula școteĭ, capătu acela de frînghiuță care ține întins colțu pînzeĭ, îșĭ aprinse o țigară (J. Bt. VR. 1924, 1, 27). V. scotă.

saulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÁULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită la bordul navelor pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc. [Pr.: sa-u-] — Et. nec.