saturà - explicat in DEX

satura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare.

satura (Dicționar de neologisme, 1986)
SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].

satura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. (< fr. saturer, lat. saturare)

satura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saturá (a ~) vb., ind. prez. 3 satureáză

saturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saturà v. 1. a dizolva într’un lichid cea mai mare cantitate posibilă de materie: sarea nu se poate dizolva în apa de mare, care e saturată de sare; 2. fig. a sătura pe deplin: a satura cu necazuri.

satura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SATURÁ, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. — Din fr. saturer, lat. saturare.