saturnalii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATURNÁLII s. f. pl. v. saturnale.saturnalii (Dicționar de neologisme, 1986)SATURNÁLII s.f.pl. Sărbători închinate zeului Saturn, care aveau loc cu prilejul terminării muncilor agricole. ♦ (
Fig.) Petrecere desfrânată, destrăbălată; orgie. [< lat.
saturnalia, cf.
Saturn – zeul semănăturilor la romani].
saturnalii (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATURNÁLII s. f. pl. 1. sărbători închinate zeului Saturn, cu prilejul terminării muncilor agricole, caracterizate prin bucurie și libertate absolută, când sclavii se considerau egali cu stăpânii lor. ◊ (sg.) dans cu caracter obscen cu ocazia acestor sărbători; (p. ext.) dans zgomotos. 2. petrecere desfrânată, orgie. (< lat.
Saturnalia, fr.
Saturuales)
saturnalii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Saturnálii s. propriu
f. pl.,
art. Saturnáliile (
-li-i)
saturnalii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATURNÁLII s. f. pl. Sărbători celebrate la romani, în cinstea zeului Saturn, care aveau loc în fiecare an după terminarea muncilor agricole. [
Var.:
saturnále s. f. pl.] —
Din lat. Saturnalia, fr. saturnales.saturnaliĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* saturnáliĭ n. pl. (lat.
saturnalia). La vechiĭ Romanĭ, niște sărbătorĭ cam libere la 16, 17 și 18 Decembre în onoarea zeuluĭ Saturn, în timpu domniiĭ căruĭa se zicea că oameniĭ fusese egalĭ în fericire și onoare, nefiind nicĭ stăpînĭ, nicĭ slugĭ.
Fig. Petrecere dezordonată și licențioasă. V.
crăcĭun.