saturator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATURATÓR, saturatoare, s. n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluții până la saturație. – Din
fr. saturateur.saturator (Dicționar de neologisme, 1986)SATURATÓR s.n. Aparat care servește pentru
concentrarea unei soluții până la saturație prin dizolvarea în ea a unei substanțe solide sau a unui gaz. [Cf. fr.
saturateur].
saturator (Dicționar de neologisme, 1986)SATURATÓR s.n. Aparat care servește pentru concentrarea unei soluții până la saturație prin dizolvarea în ea a unei substanțe solide sau a unui gaz. [Cf. fr.
saturateur].
saturator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATURATÓR s. n. aparat pentru concentrarea unei soluții până la saturație. (< fr.
satureur)
saturator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saturatór s. n.,
pl. saturatoáresaturator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATURATÓR, saturatoare, s. n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluții până la saturație. — Din
fr. saturateur.