saturat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATURÁT, -Ă, saturați, -te, adj. (
Chim.;
Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦
Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. –
V. satura.saturat (Dicționar de neologisme, 1986)SATURÁT, -Ă adj. (
Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valențe libere; adus în stare de saturație. [Cf. fr.
saturé].
saturat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATURÁT, -Ă adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. ♦ vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr.
saturé)
saturat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)saturat a. se zice în chimie de lichidul în care s´a pus tot ce poate dizolva o substanță.
saturat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATURÁT, -Ă, saturați, -te, adj. (
Chim.;
Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦
Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. —
V. satura.