saturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATURÁRE, saturări, s. f. Faptul de
a satura. –
V. satura.saturare (Dicționar de neologisme, 1986)SATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [<
satura].
saturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!saturáre s. f.,
g.-d. art. saturắrii; pl. saturắrisaturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATURÁRE, saturări, s. f. Faptul de
a satura. —
V. satura.