saturabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATURÁBIL, -Ă, saturabili, -e, adj. Care poate fi saturat. – Din
fr. saturable.saturabil (Dicționar de neologisme, 1986)SATURÁBIL, -Ă adj. (
Chim.) Care poate fi saturat. [Cf. fr.
saturable].
saturabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATURÁBIL, -Ă adj. (despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) care poate să producă o stare de saturație. (< fr.
saturant)
saturabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saturábil adj. m.,
pl. saturábili; f. saturábilă, pl. saturábilesaturabil (Dicționaru limbii românești, 1939)* saturábil, -ă adj. (lat.
saturabilis).
Chim. Care se poate satura.
saturabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATURÁBIL, -Ă, saturabili, -e, adj. Care poate fi saturat. — Din
fr. saturable.