sat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAT, sate, s. n. 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ◊
Expr. Satul lui Cremene sau
sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește.
2. Locuitorii dintr-un sat (
1); sătenii, țăranii. ◊
Expr. A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ♦ Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. – Din
lat. fossatum.