sătul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat)
Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit.
3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. –
Lat. satulius.