satin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli. [
Var.:
satén s. n.] – Din
fr. satin.satin (Dicționar de neologisme, 1986)SATÍN s.n. Țesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe. [Pl.
-ne, -nuri, var.
saten s.n. / < fr.
satin, cf. ar.
Zaitun <
Tsai-tung – oraș în China].
satin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATÍN s. n. țesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe, pentru căptușeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr.
satin)
satin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)satín (satínuri), – Țesătură lucioasă.
Fr. satin. –
Der. satintur, s. n. (varietate de satin), din
fr. satin turc.satin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)satín s. n.satin (Dicționaru limbii românești, 1939)* satín n., pl.
urĭ (fr.
satin, sp.
aceltuni, setuni, ar.
Zeitun, d. chinezu
Tsenthung, un tîrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă și lustruită de mătase orĭ imitată din lînă saŭ bumbac). V.
urșinic.satin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)satin n. stofă de bumbac cu lustru.
satin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. [
Var.:
satén s. n.] — Din
fr. satin.