sască (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sáscă2 s.f. (reg.)
1. varietate de struguri agrișori, cu pielița bobului tare.
2. plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii; roiniță.
3. lăcustă mică; cosaș mic.
sască (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sáscă3,
săști, s.f. (reg.) vale.
sască (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SÁSCĂ, sasce, s. f. (
Pop.) Săsoaică. – Din
sas +
suf. -că.sască (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sască f. varietate de struguri. [Lit. (varietate) săsească].