saschiu - explicat in DEX

saschiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

saschiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SASCHÍU (‹ magh.) s. m. Denumirea a două plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ din care se înalță mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm și frunze subțiri, căzătoare; crește în regiuni de câmpie și dealuri joase, în locuri însorite. Vinca minor are tulpina mai lungă (60-100 cm), la bază lignificată și frunze pieloase, persistente. Crește în locuri umbrite, frecvent cultivată pe sub arbori sau pe lângă ziduri, în grădini și cimitire. Are multiple utilizări ca plantă medicinală, conținând un număr mare de aminoacizi și elemente minerale. Intră în componența unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului cardiac, oxigenarea creierului etc.

saschiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!saschíu s. m., art. saschíul; pl. saschíi

saschiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saschiu m. Bot. Tr. pervincă. [Cf. ung. SZASZ-FU].

saschiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). — Din magh. szászfü.

saschiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
saschíŭ m. (ung. szasz-fü, d. szasz, săsesc și fü, ĭarbă. V. sacfiŭ, foĭofoĭ). Trans. Pervincă.