sâsâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit
1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [
Pr.:
-sâ-i-] –
Sâsâi +
suf. -tură.