sas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAS1, sași, s. m. Persoană care face parte din populația germană colonizată, între
sec. XII și XIII, în unele părți ale Transilvaniei. –
Cf. magh. szász.sas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din
fr. sas.sas (Dicționar de neologisme, 1986)SAS s.n. (
Tehn.) Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr.
sas].
sas (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAS s. n. 1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. 2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea. ◊ tub de oțel sau al unui cheson (3) pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer. (< fr.
sas)
sas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sas (sáși), s. m. – Saxon din Transilvania.
Sl. sasŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 327), din
v. germ. sahso ›
germ. Sachse, cf. pol.,
ceh. sas, mag. szász (Gáldi,
Dict., 96). –
Der. săsoiacă (
var. sască),
s. f. (saxonă);
săsesc, adj. (saxon);
săsește, adv. (în dialectul sașilor);
săsime, s. f. (comunitate de saxoni);
sasău (
var. saschiu, sasîu),
s. m. (
Trans., cununiță, Vinca minor), din
mag. szászfu „floarea sasului” (Tiktin; Drăganu,
Dacor., VI, 274), a cărui relație cu
sb. sasa „anemonă”pare indoielnică (Cihac, II, 327).
sas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SAS, domn al Moldovei (
c. 1354-c. 1358). Fiul și urmașul lui Dragoș.
sas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SAS1 (‹
fr.)
s. n. Încăpere de mici dimensiuni prin care se comunică cu altă încăpere sau cu exteriorul. ◊ (
TEHN.) Încăpere sau compartiment din interiorul unei hale sau al unei instalații, care separă sectoarele cu regim climatic sau tehnologic diferit prin intermediul căreia se poate face alternativ legătura cu oricare dintre acestea sau cu exteriorul. ♦ Tubul de oțel al unui cheson pneumatic pentru execuția fundațiilor, care face legătura între celula de aer și camera de lucru.
sas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SAS2 (‹
saxon, din
n. pr. Saxonia; cf. magh. szász)
s. m. Persoană aparținând populației germane originare din Flandra (flandrensi), din părțile Rinului și ale Mosellei, din Saxonia și colonizată în Transilvania, locuită de români, de către regii Ungariei Geza II (1141-1162), Bela III (1172-1196) și Andrei II (1205-1235). Prin colonizarea acestei populații regalitatea ungară urmărea consolidarea și extinderea stăpânirii în Transilvania, exploatarea ei sistematică, precum și asigurarea pazei sudice. În schimbul unor obligații financiare și militare față de regii Ungariei, aceștia din urmă au acordat
s. importante privilegii (de
ex. Andreanum, din 1224). Majoritatea urmașilor de azi ai acestor coloniști sunt etnicii germani, organizați în Forumul Democrat al Germanilor din România.
sas (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sas, sași, s.m. – Persoană care face parte din populația germană colonizată. Sasul, curs de apă care contribuie la formarea pârâului Botiza, afluent al Izei. – Din magh. szász.
sas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sas1 (persoană)
s. m.,
pl. sași