sarmațian (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)SARMAȚIÁN s.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate, foraminifere etc.
sarmațian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale).
2. Adj. Care aparține sarmațianului (
1), privitor la sarmațian. [
Pr.:
-ți-an] – Din
fr. sarmatien.sarmațian (Dicționar de neologisme, 1986)SARMAȚIÁN s.n. (
Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
-ți-an. / < fr.
sarmatien, cf.
Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră].
sarmațian (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr.
sarmatien)
sarmațian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarmațián1 (-ți-an) adj. m.,
pl. sarmațiéni (-ți-eni); f. sarmațiánă, pl. sarmațiénesarmațian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarmațián2 (-ți-an) s. n.sarmațian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin strate de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale).
2. Adj. Care aparține sarmațianului (
1), privitor la sarmațian. [
Pr.: -
ți-an] — Din
fr. sarmatiea.