sarmat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARMÁT, -Ă,
sarmați, -te, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmați. (din it.
sarmato, lat.
sarmata)
sarmat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sarmát adj. m.,
s. m.,
pl. sarmáți; adj. f.,
s. f. sarmátă, pl. sarmátesarmat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARMÁT, -Ă, sarmați, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din vechea populație indo-europeană nomadă, înrudită cu sciții, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre și a fost asimilată de slavii vechi, de geto-daci etc.
2. Adj. Care aparține sarmaților (
1), referitor la sarmați. — Din
fr. Sarmates.