saric - explicat in DEX

saric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SARÍC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.

saric (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saríc (-ce), s. n. – Turban. Tc. sarik (Șeineanu, III, 104), cf. ngr. σαρίϰι, bg. sarik.

saric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saríc (înv.) s. n., pl. sarícuri

saric (Dicționaru limbii românești, 1939)
saríc n., pl. e (turc. saryk, muselină p. turban, turban, d. sarmak, a învălătuci; ngr. sariki, bg. saryk, sîrb. saruk. V. sarma). Vechĭ. Turban de cocoană. V. sangulie.

saric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saric n. od. Mold. turban împodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu măestrie împletit din felurite stofe de aur și cu mărgăritar (DRĂGHICI). [Turc. SARYK, muselină sau șal servind de turban].

saric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SARÍC, saricuri, s. n. (înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. — Din tc. sarik.