sardea - explicat in DEX

sardea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SARDÉA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pești de mare din grupul scrumbiilor, care se consumă proaspeți sau conservați. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți. – Din ngr. sardhélla, it. sardella.

sardea (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
SARDEÁ, sardele, s.f. (Iht.) Pește marin, numit și sardină (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte și heringul, șprotul, hamsia și scrumbia, foarte asemănătoare unele cu altele în anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare albă-albastră-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros și carnea foarte grasă (Sardina pilchardus). Peștele matur se comercializează ca pilchard. Peștii de max. 16 cm apar în comerț sub formă de conserve de sardine, dar acestea conțin adesea și heringi de mici dimensiuni sau șprot. Prin sardelă (pl. sardele) sau sardeluță se înțelege, de obicei, hamsia, și nu niste sardine de mici dimensiuni.

sardea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sardeá (sardéle), s. f. – Sardină. – Var. mr. sardelă. It. sardella, prin intermediul ngr. σαρδέλλα (Tiktin; Gáldi 237), cf. tc., bg. sardela; sing. format după pl. ca în paralelismul stele-stea, rîndunele-rîndunea etc.

sardea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sardeá s. f., art. sardeáua, g.-d. art. sardélei; pl. sardéle, art. sardélele

sardea (Dicționaru limbii românești, 1939)
sardeá f., pl. ele (ngr. sardélla, turc. sardella, d. it. sardella și sardina, care vine d. lat. sardina, sardea, vgr. sardine și sardinos, adică „din Sardinia”; fr. sardine. Cp. cu cordea). Un peștișor marin care, în România se aduce sărat în butoaĭe (sardele de Lissa) saŭ fert în unt-de-lemn și închis în cutiĭ de tinichea (sardele de cutie). – Sardelele constitue un foarte important articul comercial.

sardeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sardeà f. peștișor ce se sărează. [It. SARDELLA, printr´un intermediar grec modern].

sardea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SARDEÁ, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pești marini din grupul scrumbiilor, care se consumă proaspeți sau conservați. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți. — Din ngr. sardhélla, it. sardella.