sard (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Sardinia; sardinian. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Sardinia. (< fr.
sarde)
sard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sard adj. m.,
s. m.,
pl. sarzi; adj. f.,
s. f. sárdă, pl. sárdesard (Dicționaru limbii românești, 1939)* sard, -ă s. (lat.
Sardus, sardus). Locuitor din Sardinia. Adj. Al Sardiniiĭ:
dialectu sard. – Și
Sardinian (s. și adj.) și
sárdic (adj.).
sard (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sard a. ce ține de Sardinia sau de locuitorii ei:
graiul sard.sard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARD, -Ă, sarzi, -de, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană originară sau locuitor din Sardinia.
2. Adj. Care aparține Sardiniei sau sarzilor (
1), referitor la Sardinia ori la sarzi. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă romanică vorbită în Sardinia. — Din
fr. Sarde.