sarcasm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARCÁSM, sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare.
2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din
fr. sarcasme, lat. sarcasmus.sarcasm (Dicționar de neologisme, 1986)SARCÁSM s.n. Ironie aspră, mușcătoare; batjocură. ♦ Vorbă, expresie sarcastică, usturătoare. [Pl.
-me, -muri. / < fr.
sarcasme, cf. lat.
sarcasmus, gr.
sarkasmos].
sarcasm (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARCÁSM s. n. 1. ironie aspră, mușcătoare; batjocură usturătoare. 2. exprimare, enunț care denotă sarcasm (1). (< fr.
sarcasme, lat.
sarcasmus)
sarcasm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarcásm s. n., (vorbe)
pl. sarcásmesarcasm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sarcasm n. batjocură amară și insultătoare:
un poet de frunte cu turbă și sarcasm AL.
sarcasm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARCÁSM, (
2)
sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare.
2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. — Din
fr. sarcasme, lat. sarcasmus.