sarbacană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARBACÁNĂ, sarbacane, s. f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra trupelor inamice. – Din
fr. sarbacane.sarbacană (Dicționar de neologisme, 1986)SARBACÁNĂ s.f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. [< fr.
sarbacane, cf. sp., gr.
zarbatana].
sarbacană (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARBACÁNĂ s. f. 1. tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. 2. armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. (< fr.
sarbacane)
sarbacană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarbacánă s. f.,
g.-d. art. sarbacánei; pl. sarbacánesarbacană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARBACÁNĂ, sarbacane, s. f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra, trupelor inamice. — Din
fr. sarbacane.