sărătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva.
2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută;
p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc.
3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. –
Săra +
suf. -ătură sau
lat. salatura.