saramura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARAMURÁ, saramurez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva.
2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire.
3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din
saramură.saramura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saramurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
saramureázăsaramura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARAMURÁ, saramurez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva.
2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire.
3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. — Din
saramură.