sarabandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARABÁNDĂ, sarabande, s. f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦
Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare;
p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din
fr. sarabande.sarabandă (Dicționar de neologisme, 1986)SARABÁNDĂ s.f. Vechi dans popular spaniol asemănător menuetului, care se dansa după o melodie lentă; melodia acestui dans. ♦ (
Fig.) Agitație; mișcare tumultoasă. [< fr.
sarabande, it.
sarabanda, cf. sp.
zarabanda].
sarabandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARABÁNDĂ s. f. 1. vechi dans popular spaniol, asemănător menuetului, cu o mișcare lentă, devenit în sec. XVII dans de curte și introdus apoi în balade și suite; melodia corespunzătoare. 2. (fig.) agitație; mișcare amețitoare, tumultuoasă. (< fr.
sarabande)
sarabandă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SARABÁNDĂ (‹
fr.,
sp.)
s. f. Vechi dans popular spaniol (
sec. 16) de origine orientală, cu caracter solemn, în ritm ternar și mișcare lentă, devenit în Franța, în
sec. 17, dans de Curte. În
sec. 18 a fost introdus în balete și în suitele instrumentale; melodia corespunzătoare acestui dans. ♦
Fig. Agitație, frământare, tumult.
sarabandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarabándă s. f.,
g.-d. art. sarabándei; pl. sarabándesarabandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sarabandă f. danț de origină spaniolă cu o melodie gravă.
sarabandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARABÁNDĂ, sarabande, s. f. Vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦
Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare;
p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. — Din
fr. sarabande.