șantier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘANTIÉR, șantiere. s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊
Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦
P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [
Pr.:
-ti-er] – Din
fr. chantier.