sanhedrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANHEDRÍN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei;
fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din
fr. sanhédrin.sanhedrin (Dicționar de neologisme, 1986)SANHEDRÍN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (
Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentințe fără greș. [< fr.
sanhédrin < gr.
synedrion – tribunal, adunare].
sanhedrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANHEDRÍN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. (< fr.
sanhédrin)
sanhedrin (Dicționaru limbii românești, 1939)* sanhedrín n., pl.
urĭ (cuv. ebraic alterat din vgr.
synedrion. V.
sinedriŭ). Tribunalu suprem din Ierusalim al vechilor Jidanĭ p. judecarea crimelor politice și altele.
Fig. Tribunal suspect.
sanhedrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sanhedrín (-he-drin) s. n.sanhedrin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sanhedrin n. tribunal suprem la vechii Evrei.
sanhedrin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANHEDRÍN s. n. Tribunal penal la vechii iudei;
fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. — Din
fr. sanhédrin.