sanghin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANGHÍN, -Ă adj. v. sangvin.sanghin (Dicționar de neologisme, 1986)SANGHÍN, -Ă adj. v.
sanguin.
sanghin (Dicționaru limbii românești, 1939)* sanghín, -ă adj. (fr.
sanguin, d. lat.
sanguineus). Al sîngeluĭ, de sînge:
vase sanghine (vine și artere),
boală sanghină. Vioĭ, impetuos, în care predomină sîngele:
temperament sanghin (V.
linfatic). De coloarea sîngeluĭ:
față de un roș sanghin (conabiŭ, pătlăginiŭ
).sanghin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANGHÍN, -Ă adj. v. sangvin.