sangeac - explicat in DEX

sangeac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak.

sangeac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sangeác (-curi), s. n. – 1. Drapel turc. – 2. Provincie, diviziune administrativă turcă. – 3. (S. m.) Guvernator de provincie. – Var. sangiac. Mr. singeache. Tc. sancak (Șeineanu, II, 313; Ronzevalle 12), cf. ngr. σαντζάϰι, alb., bg. sandžak. – Der. sangeactar (var. sangeagaș), s. m. (înv., port-drapel), din tc. sancakdar.

sangeac (Dicționaru limbii românești, 1939)
sangeác n., pl. urĭ și e (turc. sanğak [scris sancak], stea c’o singură coadă de cal, vilaĭet). Vechĭ. Steag mare verde cu semilun'n vîrf, pe care sultanu îl trimetea nouluĭ domn (V. alem). Teritoriŭ guvernat de un sangeac (vilaĭet, district): sangeacu Prevezeĭ. Marginea macatuluĭ pe care ședea viziru și care avea un loc anumit de sărutat. S.m. pl. lit. -geacĭ și ob. -gecĭ. Guvernatoru unuĭ sangeac (inferior beĭuluĭ și care, în loc de tuĭ, avea numaĭ sangeac). – Și săng- și -sîng-.

sangeac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sangeác¹ (guvernator) (înv.) (-geac) s. m., pl. sangeáci

sangeac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sangeác² (steag, diviziune administrativă) (înv.) (-geac) s. n., pl. sangeácuri

sangeac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SANGEÁC, (1,2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu Semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în Țările Române. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] — Din tc. sancak.