sancționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I.
Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate;
p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți.
2. A aplica o sancțiune (
2); a pedepsi. [
Pr.:
-ți-o] – Din
fr. sanctionner.