samuraslă - explicat in DEX

samuraslă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAMURÁSLĂ s. f. (Pop.; cu sens colectiv) Plante răsărite de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pământ. – Din sl. samoraslŭ.

samuraslă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
samuráslă s. f. – Plantă de cultură care crește spontan din semințele pierdute în timpul recoltării. – Var. samoraslă, samulastră, samurastră. Sl. samoraslŭ (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „același” și raslĭ „germen”, cf. sb., cr. samorast.

samuraslă (Dicționaru limbii românești, 1939)
samuráslă, samurástră și samulástră f., pl. e (vsl. samoraslŭ, răsărit spontaneŭ, d. samŭ, singur, auto-, și rasti, a crește, a răsări; bg. samorasúl, sponteneŭ. V. od-raslă). Ceĭa ce răsare din scuturarea cerealelor. Ceapă saŭ osturoĭ de primăvară răsărit singur (rev. I. Crg. 5, 152). – La Dos. ca adj. samorasle biliĭ, biliĭ (plante) sălbatice.

samuraslă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
samuráslă (pop.) s. f., g.-d. art. samuráslei

samuraslă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
samuraslă f. Mold. ceapă sau usturoiu de primăvară. [Lat. SAMORASLŬ, ce răsare dela sine].

samuraslă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAMURÁSLĂ s. f. (Pop.; cu sens colectiv) Plante răsărite de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pământ. — Din sl. samoraslŭ.