samovar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAMOVÁR, samovare, s. n. Vas de metal folosit la fiertul apei pentru ceai. – Din
rus. samovar.samovar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)samovár (samováre), s. n. – Ceainic de metal.
Rus. samovar (Cihac, II, 325), din
sl. samo „același” și
variti „a fierbe”,
cf. ceh.,
slov.
samovar, pol. samowar, ngr. σαμοβάρι.
samovar (Dicționaru limbii românești, 1939)samovár și
samavár n., pl.
e (rus.
samovar, d.
sam, însușĭ, singur, și
varitĭ, a ferbe. Ruteniĭ pronunță
samavar. V.
var). Un fel de căldare de fert apă p.
ceaĭ (În mijlocu eĭ e un burlan care servește drept horn, ĭar în josu burlanuluĭ e jaratic).
samovar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)samovár s. n.,
pl. samováresamovar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)samovar n. vas de fiert ceaiu. [Rus. SAMOVARŬ, lit. care fierbe dela sine].
samovar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAMOVÁR, samovare, s. n. Vas de metal folosit la fiertul apei pentru ceai. — Din
rus. samovar.