șamotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. –
Șamotă +
suf. -ar