samnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)samnít adj. m., s. m., pl.
samníți; adj. f., s. f.
samnítă, pl.
samnítesamnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAMNÍT, -Ă, samniți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație care a locuit în Antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane; (și la
sg.) persoană care făcea parte din această populație.
2. Adj. Care aparține samniților (
1), referitor la samniți. —
Din lat.,
fr. Samnites.