sămănătorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [
Var.:
semănătorísm s. n.] –
„Sămănătorul” (
n. pr.) +
suf. -ism.