salvconduct - explicat in DEX

salvconduct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALVCONDÚCT, salvconducte, s. n. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. – Cf. it. salvacondotto.

salvconduct (Dicționar de neologisme, 1986)
SALVCONDÚCT s.n. (Jur.) Document care acordă unei persoane liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. [< it. salvacondotto, cf. fr. sauf-conduit].

salvconduct (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALVCONDÚCT s. n. document care acorda cuiva, în trecut, dreptul de liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. (după it. salvacondotto)

salvconduct (Dicționaru limbii românești, 1939)
* salvcondúct n., pl. e (după fr. saufconduit și it. salvacondotto). Permisiunea dată de autoritățĭ cuĭva de a merge fără pericul într’o localitate nesigură. Permisiunea dată de un general în timp de războĭ de a trece fără pericul pe teritoriu ocupat de el.

salvconduct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salvcondúct (salv-con-) s. n., pl. salvcondúcte

salvconduct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALVCONDÚCT, salvconducte, s. n. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. — Cf. it. salvacondotto.

salvconduct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salv-conduct n. 1. un fel de pașaport de a merge undeva și de a se întoarce liber; 2. permisiune dată de un general în timp de răsboiu unui inimic de a trece liber și în siguranță pe terenul ocupat de armată.