salvator - explicat in DEX

salvator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

salvator (Dicționar de neologisme, 1986)
SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].

salvator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)

salvator (Dicționaru limbii românești, 1939)
* salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.

salvator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoáre

salvator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salvator a. și m. mântuitor.

salvator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. — Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. s a l v a.