salubru - explicat in DEX

salubru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. Igienic, curat, sănătos. (din fr. salubre, lat. salubris)

salubru (Dicționar de neologisme, 1986)
SALÚBRU, -Ă adj. Igienic, curat; sănătos. [Cf. fr. salubre, lat. salubris].

salubru (Dicționaru limbii românești, 1939)
* salúbru, -ă adj. (lat. saluber și salúbris). Care contribue la sănătate: aeru măriĭ e salubru.

salubru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salúbru (-lu-bru) adj. m., pl. salúbri; f. salúbră, pl. salúbre

salubru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salubru a. ce contribue la sănătate: aer salubru.

salubru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. (Adesea fig.) Favorabil sănătății; sănătos. — Din fr. salubre, lat. salubris.