saltea - explicat in DEX

saltea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALTÉA, saltele, s. f. Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză, de material plastic etc. în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată sau care se umple cu aer și care se așează pe pat (pentru a forma un așternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). ♦ Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = construcție de protecție a albiei râurilor, alcătuită din plăci de beton sau de beton armat. Saltea de piatră = strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltrațiile de apă din galeriile de tunel. Saltea de protecție = Înveliș al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorările care pot surveni în timpul curburii la montare. – Din ngr. siltés.

saltea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saltéa (-éle), s. f. – Mindir. Tc. șelte (Meyer 406; Șeineanu, II, 311; Lokotsch 1908), prin ngr. σελτές (Gáldi, 247), cf. alb. šiljte, bg., sb. šilta.

saltea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
saltea, saltele s. f. iubită, amantă.

saltea (Dicționaru limbii românești, 1939)
salteá f., pl. ele (ngr. seltés, siltés, turc. șilté, saltea). Pernă fr lînă de mărimea unuĭ făcută ca să dormi pe ĭa. – Munt. Saltea de paĭe, mindir. – V. dușăg, pilotă, dricală.

saltea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salteá s. f., art. salteáua, g.-d. art. saltélei; pl. saltéle, art. saltélele

salteà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salteà f. mindir de lână: saltele cu puf CR. [Turc. SELTÈ].

saltea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALTEÁ, saltele, s. f. Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză, de material plastic etc. în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată sau care se umple cu aer și care se așază pe pat (pentru a forma un așternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). ◊ Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = construcție de protecție a albiei râurilor, alcătuită din plăci de beton sau de beton armat. Saltea de piatră = strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltrațiile de apă din galeriile de tunel. Saltea de protecție = înveliș al unui cablu electric, cu rolul de a-1 proteja de deteriorările care pot surveni în timpul curburii la montare. — Din ngr. siltés.