tîrtan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tîrtán (-ni), s. m. –
1. Evreu. –
2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica).
Germ. Untertan „persoană” (Philippide,
Principii, 157; Borcea, 215), unde
un a fost tratat ca
art. indefinit,
cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.