salpetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu
(salpetru de Chile) sau de potasiu
(salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din
fr. salpétre.salpetru (Dicționar de neologisme, 1986)SALPÉTRU s.n. Azotat de sodiu, de potasiu, de calciu și de amoniu; silitră. ♦
Salpetru de India = azotat de potasiu;
salpetru de Chile = azotat de sodiu. [< fr.
salpêtre, cf. lat.
sal – sare,
petra – piatră].
salpetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALPÉTRU s. n. azotat natural de sodiu sau de potasiu și sintetic, de calciu sau de amoniu. (< fr.
salpêtre)
salpetru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALPÉTRU (‹
fr.; {s}
lat. sal „sare” +
petra „piatră”)
s. n. Azotat natural de sodiu (
s. de Chile) sau potasiu (
s. de India); primul cristalizează în sistemul romboedric, al doilea în sistemul rombic; frecvent apare în agregate grăunțoase compacte. Este incolor sau ușor colorat de impurități, ușor solubil și cu gust sărat. Se utilizează la prepararea acidului azotic, a unor explozivi, în metalurgie, în
ins. sticlei,
alim. etc. Este unul dintre principalele îngrășăminte naturale.
salpetru (Dicționaru limbii românești, 1939)* salpétru n. (fr.
salpêtre. V.
salitră).
Barb. Salitră.
salpetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salpétru (-pe-tru) s. n.,
art. salpétrulsalpetru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salpetru n. numele științific al silitrei.
salpetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. — Din
fr. salpétre.