salmiac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALMIÁC s. n. (
Chim.; rar) Țipirig. [
Pr.:
-mi-ac] – Din
germ. Salmiak.salmiac (Dicționar de neologisme, 1986)SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron.
-mi-ac. / < fr.
salmiac].
salmiac (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ.
Salmiak)
salmiac (Dicționaru limbii românești, 1939)* salmiác n. (germ.
salmiak, pol.
salmiak și
salmoniak, din lat.
sal ammoniacus, sare amoniacală).
Chim. Rar. Țipirig.
salmiac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salmiác (rar)
(-mi-ac) s. n.salmiac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALMIÁC s. n. (
Chim.; rar) Țipirig
2. [
Pr.: -
mi-ac] — Din
germ. Salmiak.