salepgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (
2). [
Var.:
salepcíu, salipgíu s. m.] – Din
tc. salepçi.salepgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salepgíu s. m.,
art. salepgíul; pl. salepgíi, art. salepgíii (-gi-ii)salepgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salepgiu m. vânzător de salep:
bragagii și salepgii arnăuți FIL. [Turc. SALEBDJI].
salepgiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (
2). [
Var.:
salepcíu, salipgíu s. m.] — Din
tc. salepçi.salepgiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)salepgíŭ m. (turc.
salebci). Cel ce face saŭ vinde salep.