salată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALÁTĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile
(Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus:
salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete
(Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊
Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [
Pl. și:
sălăți] – Din
ngr. saláta.salată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)salátă (saláte), s. f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. –
Var. saladă, Trans.,
șalată. Mr.,
megl. sălată. It. salata, var. din
fr. salade și
mag. saláta (Gáldi,
Dict., 157),
cf. ngr. σαλάτα,
alb. salatë, tc.,
bg. salata. –
Der. saladieră (
var. salatieră),
s. f., din
fr. saladier.salată (Dicționar de argou al limbii române, 2007)salată, salate s. f. (deț.) secția restrictivă rezervată infractorilor periculoși.
salată (Dicționaru limbii românești, 1939)* salátă f., pl.
e și
sălățĭ (ngr.
saláta, d. it.
salata, azĭ
insalata, care vine d.
salare, a săra; pv.
salada, fr.
-ade; bg. rut.
saláta). Mîncare de legume saŭ de alte plante (frunze, cotoare saŭ fructe) peste care s’a turnat sare, oțet orĭ zeamă de lămîĭe și undelemn și la care se pot adăuga oŭăcoapte țîrĭ ș.a. (Salata de ardeĭ copți se face cu sare, oțet și undelemn). Plantă erbacee ale căreĭ frunze îs bune de făcut salată, ca
lăptuca, păpădia, susaĭu, măcrișu ș.a. Salata mieluluĭ, fetică.
salată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salátă s. f.,
g.-d. art. salátei; pl. salátesalată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salată f.
1. mâncare din legume drese cu sare, piper, oțet, untdelemn;
2. ierburi din care se face salată;
3. Bot. salata mielului, fetică.
salată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALÁTĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (
Lactuca sativa);
p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus:
salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (
Prenanthes purpurea).
2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊
Salată de boeuf = preparat culinar făcut din legume și came de vită fierte și murături, toate tăiate mărunt și amestecate cu maioneză.
Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [
Pl. și: (
pop.)
sălăți] — Din
ngr. saláta.